Un mit povesteste cum Soarele a coborat pe Pamant in chip de fata preafrumoasa, dar un zmeu a furat-o si a închis-o în palatul lui. Atunci pasarile au încetat sa cante, copiii au uitat de joaca si veselie, si lumea intreaga a cazut in mahnire.
Vazand ce se intampla fara Soare, un tanar curajos a pornit spre palatul zmeului sa elibereze preafrumoasa fata. A cautat palatul un an incheiat, iar cand l-a gasit, a chemat zmeul la lupta dreapta. Tanarul a invins creatura si a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat inapoi pe Cer si a luminat iarasi intregul pamant.
A venit primavara, oamenii si-au recapatat veselia, dar tanarul luptator zacea in palatul zmeului dupa luptele grele pe care le avuse. Sangele cald i s-a scurs pe zapada, pana cand l-a lasat pe tanar fara suflare.
In locurile în care zapada s-a topit, au rasarit ghiocei — vestitori ai primaverii. Se zice ca de atunci lumea cinsteste memoria tanarului curajos legand cu o ata două flori: una alba, alta rosie. Culoarea rosie simbolizeaza dragostea pentru frumos si aminteste de curajul tanarului, iar cea alba simbolizeaza ghiocelul, prima floare a primaverii.